sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Merovingienii



Considerata ca fiind intemeietoarea regalitatii de pe teritoiul Frantei actuale, dinastia merovingienilor pare sa-si ascunda originile, in negura timpului, dar, mai ales, in analele manastirilor.

Denumirea de merovingian provine de la Meroveus - care, potrivit spuselor specialistului in heraldica, Gardner – “isi avea originile, prin tatal sau Clodion, trecand prin Iosif din Arimateea, in Iisus”.

Legendele asupra acestei dinastii, considerate tainice, si cu aluzii ascunse, a iscat numeroase cercetari, astfel ca, potrivit “Dosarelor Secrete” redactate de Staretia Sionului, merovingienii erau de origine evreiasca, iar descendentii lui Iisus si ai Mariei Magdalena - care s-ar fi refugiat in sudul Frantei - s-au casatorit cu francii sicambrieni, formand astfel, dinastia regala a merovingienilor.
Pentru a veni in sprijinul acestei afirmatii, membrii Staretiei Sionului, sustineau ca faimoasele pergamente gasite de Abatele Saunière la Rennes-le-Château, atesta genealogia merovingiana de la inceputuri, pana la descendentii care traiesc in Europa de astazi.

Baigent, Leigh si Lincoln scriau : “Iisus era membru al tribului lui Iuda si al casei regale a lui David. Se spune ca Sf.Maria Magdalena ar fi transportat Sfantul Graal – Sangraal sau “sangele regal” – cu ea in Franta si ca in sec. al VIII-lea ar fi existat in sudul Frantei un potentat pe nume Guillem, originar din tribul lui Iuda si din casa regala a lui David, care era recunoscut ca rege al evreilor. Cu toate acestea, el nu era doar un evreu practicant, ci si un membru marcant al dinastiei merovingiene".

Clovis I, nepotul lui Meroveus, preia puterea in jurul anului 482 d.Hr. extinzandu-si granitele asupra celei mai mari parti a Galiei, si dupa ce invoca numele lui Iisus in timpul unei batalii, pe care o castiga in anul 496, se converteste la crestinism. Ca urmare, jumatate din trupele lui ii urmeaza exemplul, autoritatile romane, proclamandu-l pe Clovis “noul Constantin”, jurandu-i credinta atat lui, cat si urmasilor sai – un juramant, ce curand va fi uitat.
In anul 511 d.Hr. Clovis moare, regatul sau fiind impartit intre cei patru fii ai sai : Theodoric, Clodomin, Childebert si Lothar. “Emblemele regilor merovingieni erau : pestele (care inca il simboliza pe Hristos), leul din Iudeea (un indiciu al originii evreiesti), floarea de crin (care a devenit de-a lungul secolelor, simbolul regalitatii franceze)”.
In anul 561, regatul, inca puternic, este impartit intre nepoti, astfel ca, in anul 613, exista a oarecare unitate a granitelor regatului.

Viitorul rege Dagobert, este rapit la varsta de cinci ani, si dus intr-o manastire in apropiere de Dublin, Irlanda, unde este educat si mai tarziu, casatorit cu Matilde, printesa celtilor. Revenind in Franta, Dagobert intareste suveranitatea dinastiei merovingiene, dar, in anul 679, este ucis la vanatoare de un slujitor a lui Pepin D’Herostal, cel care se dovedeste a avea legaturi stranse cu Biserica Romano-Catolica.

Potrivit lui Gardner “autoritatile papale au ascuns deliberat adevarata istorie a merovingienilor, pentru a-si asigura propria influenta si putere. Rezultatul inevitabil al acestei politici a fost acela ca relatarile referitoare la viata lui Dagobert au fost suprimate pana la punctul in care el a ajuns sa fie sters total din cronici. Aveau sa treaca mai bine de o mie de ani pana cand adevarul legat de existenta lui sa fie redat publicitatii si numai atunci a iesit la iveala ca Dagobert avusese un fiu pe nume Sigebert, care fusese salvat din ghearele autoritatilor locale in anul 679. Dupa uciderea tatalui sau, a fost inlaturat, fiind exilat in casa mamei sale din Rennes-le-Château in provincia Languedoc…In timp, linia merovingiana inlaturata de la putere a lui Sigebert a ajuns sa-l ofere pe vestitul cruciat Godefroy de Bouillon, aparatorul Sfantului Mormant”.
Moartea lui Dagobert, a adus din nou tulburari in tara, supravietuitorii dinastiei merovingiene fiind obligati sa predea puterea functionarilor Curtii, cunoscandu-se faptul ca acestia se aflau sub controlul Bisericii Catolice.

Ultimul rege al merovingienilor, Childeric al III-lea este inlaturat de la domnie, in anul 750 de unul dintre functionarii Curtii, cunoscuti sub denumirea de “Primari” – si anume de Pepin al III-lea cel Mic, cel care va instaura dinastia carolingiana.


Un lucru este sigur : prin actiunle sale, biserica timpurie se temea de merovingieni facand eforturi considerabile, pentru ca aceasta dinastie sa dispara in praful istoriei.

Cercetatorul Henry spunea : “Misiunea timpurie a Societatii Thule era aceea de a pune pe tronul european un merovingian, membru al familiei lui Iisus. Cand a venit la conducerea Germaniei, Hitler a interupt desfasurarea acestei operatiuni”. 

De-a lungul istoriei, au existat incercari repetate de a repune pe tronul Frantei, descendenti ai dinastiei merovingiene, fara succes insa, datorita binecunoscutelor intrigi si a evenimentelor survenite.

 “Istoria este o galerie de tablouri în care sunt puţine originale şi multe copii”. (Alexis de Tocqueville – 1856)

Back to Top