Ganduri
stranii spargeau tacerea marii sali de audienta.
Ridicandu-se
de pe tron pentru a-l intampina pe capugiul Mustafa-Aga, Altin
Bey, banuia. Nu mai era timp de sezut.
Punandu-i
pe umar o naframa de matasa neagra, capugiul zise : mazil
(detronat).
Declarati haini, Voda Brancoveanu – cunoscut si sub numele de Altin Bey (printul aurului) – impreuna cu intreaga familie, sunt luati prizonieri.
Vistieria
si camara sunt sigilate si toate bunurile confiscate.
Condus
pana la granita de o mana de boieri, familia Brancoveanului ia calea
Constantinopolului.
Dezbracat
de hainele domnesti, este inchis in Cele sapte turnuri
(inchisoarea Edicule). Timp de trei luni si jumatate, turcii se
dezlantuie. Inlantuit in catuse de fier, este supus metodic la
torturi cumplite. Taieturi adanci ii schilodesc corpul intins pe
roata, in timp ce pieptul ii este ars cu un cleste inrosit in foc.
Impotriva sa sunt consemnate noua capete de acuzare, insa daca ar
consimti sa treaca in legea turceasca, ghiaurul ar putea fi iertat.
Insa,
despre aceasta iertare nu poate fi vorba. Neamul Brancovenilor
cunoaste o singura lege, crescuta din pamant stramosesc.
Portile
temnitei, se deschid.
Greutatea
zalelor clatina corpurile istovite. Desculti si imbracati doar in
camasi, Voda Brancoveanu cu Doamna Maria si cei patru feciori,
ginerii, nepotelul Constantin si boierul Ianache Vacarescu, sunt dusi
pe malul Bosforului.
In
prezenta a numerosi ambasadori din Europa crestina, Sultanul Ahmed al
III-lea da sentinta : moartea prin decapitare.
Pentru
ca supliciul sa-i sfasie inima, primii executati sunt feciorii.
Ingrozit
de sangele varsat al fratilor, Beizadea Mateias de numai 16 ani,
implora iertare. Cu privirea impietrita, Brancoveanu ii spune :
nu-ti lepada credinta pentru a trai cativa ani in plus.
Privind
in ochii gadelui, copilul hotaraste : vreau
sa mor crestin. Loveste!
Capul
boierului Ianache Vacarescu cade si el.
Securea
calaului se indreapta spre Voda Brancoveanu. Osanda sa, este insa
apriga. Gatul se frange dar capul ramane atarnat. O noua lovitura
pune capat supliciului.
Pe
meleaguri straine, in anul de gratie 1714, luna lui august 15, ziua
in care Voda Brancoveanu implinea 60 de ani, se incheie una dintre
cele mai lungi domnii din istoria principatelor romane.
Trupurile
aruncate in apele Bosforului sunt gasite de pescari cateva zile mai
tarziu si in mare taina ingropate intr-o manastire bizantina.
Dupa
doi ani de temnita intr-un oras turcesc, Doamna Maria impreuna cu
nepotelul Constantin scapat ca prin minune si nurorile, se intorc in
Tara Romaneasca.
Pe
cai ascunse, in 1720 ramasitele Domnitorului sunt aduse in tara si
ingropate la biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti.
Taine,
urzeli, interese, adesea semanate cu mari framantari, pecetluiesc in
timp umbrele istoriei.
Cand
ne-am ridicat de la masa flamanzi, am mancat; cand ne-am ridicat
satui, ne-am imbuibat; iar cand ne-am imbuibat, ne-am otravit.
(A.Cehov)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu